Donatela Stoica

Prea ocupați de noi, egoiști și aroganți, considerăm uneori că totul ni se cuvine. De la lumina soarelui și posibilitatea de a auzi sunetul ploii până la ce vreți voi, toate, dar absolut toate nimicurile astea pe care le avem, le merităm și nu trebuie să facem nimic pentru ele. Recunoștința ar trebui practicată zilnic, precum spălatul pe dinți. Astfel putem conștientiza că avem mai mult decât alții. Nu, nu trebuie să importăm o nouă sărbătoare. Trebuie doar să învățăm să fim recunoscători pentru ce avem. Și dacă chiar nu există nimic pentru care să facem asta, iată un motiv, zic eu, destul de important.

      În dicţionarul universal al limbii române [1] acţiunea de a înşela este explicată prin 1. a induce în eroare pe cineva, (întrebuinţând viclenia şi minciuna); a amăgi, a înşela aşteptările sau (rar) speranţele (cuiva), a dezamăgi (pe cineva) sau 2.  a înşela în dragoste, iar cei înşelaţi, în explicaţia aceleiaşi surse, sunt 1. induşi în eroare, păcăliţi; 2. trădaţi; 3. ademeniţi, seduşi. Înşelăciunea reprezintă 1. inducere în eroare şi 2.escrocherie, fraudă, înşelătorie, având  variantă învechită înşelământ, înşelăminte [2] .     Varianta on –line [3] este şi mai bogată în explicaţii dar mai ales în sinonime, astfel: ÎNȘELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a ...