luni, 12 septembrie 2016

Sfârşit de vacanţă

Aşa gândeam săptămâna trecută, pe vremea asta. Dar n-a fost să fie, întrucât vineri, pe la terminarea programului, târâie whatsapp'u...
Sâmbătă dimineaţă, ora 3.00 suna alarma. Trei si jumătate, trecute fics... eram pe drum spre mare. Marea în septembrie. 
Răsărit la Belona.


Mic dejun la Venus, pe malul lacului Razelm. 

 Plimbare la malul mării. Agitaţia de nici măcar o lună în urmă, a dispărut aproape complet.
 Marea superbă. Şi curată. 


După rehidratarea de la terasa turcească, acum pustie şi ea, am plecat să vedem Plaja de la Corbu. Am stat mult şi m-am gândit dacă să scriu sau nu despre acest loc. Ştiam că este una dintre ultimele plaje virgine din România, alături de plaja de la Vadu, şi încă vreo două, dacă nu mă înşel. Face  parte din Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, arie naturală protejată. Recunosc, am fost luată prin surprindere. Mâna omului, încă, nu a pus piciorul cu adevărat în acest loc, şi bine ar fi dacă lucrurile ar rămâne aşa.

În primul rând trebuie menţionat că Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a instalat în data de 21 iulie 2016, un automat de eliberare permise în localitatea Corbu. Acesta este amplasat la intrarea în localitatea Corbu dinspre Năvodari, la circa 500 de metri pe şoseaua care duce înspre plajă, la pensiunea „Papa’n drum”. În conformitate cu Legea 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, accesul persoanelor fizice în perimetrul rezervaţiei în scop turistic şi recreativ-sportiv, cu excepţia localnicilor, se face după achitarea tarifelor stabilite, în baza permisului de acces emis de Administraţia Rezervaţiei. conform unui comunicat de presă pe care îl găsiţi aici.
În al doilea rând, plaja este cu adevărat o minune. Nu veţi găsi şezlonguri, umbrele, chioşcuri ori terase. Este indicat să aveţi apă la voi şi să ţineţi cont de faptul că nu veţi găsi umbră. Am văzut persoane cu umbrele de plajă.  Camparea nu este permisă.
V-am spus deja că am ezitat să scriu despre Plaja de la Corbu. Este curată, n-am văzut decât un sâmbure de piersică şi vreo două chiştoace de tigare pe care le-am adunat cu ale noastre şi le-am dus la coş. Şi o bucată de plastic de la o saltea gonflabilă, venită de undeva din larg, pe care am adunat-o şi pe aceea. De aceea, vă rog, dacă ajungeţi pe acolo, nu lăsaţi urme. Şi nu mă refer la urmele de paşi. Mă refer la orice altceva ce putem găsi pe plajele turistice. 
Cam aşa arată scoicile, la Corbu.



 Şi marea...




 De la Corbu am plecat să mâncăm ceva, la Casa Pescarilor, în comuna Lunca. Nu zic decât atât: vreo trei ore jumătate distanţă de Bucureşti. O locaţie excelentă, mâncare de nota 20. 





 Şi acum, gata vacanţa, la treabă toată lumea. Nu uitaţi, însă, că până la următoarea vacanţă, mai avem sâmbete şi duminici! Să avem spor!
 


 

Trimiteți un comentariu