vineri, 6 noiembrie 2015

Colectiv

Până acum n-am putut vorbi. Şi acum îmi este foarte greu să o fac, deşi nu sunt vreo mironosiţă. Nu am avut curaj să ies, să mă duc acolo. Poate  îmi fac curaj, mâine.  
Am furat o fotografie de pe internet. Aşa arată locul în care, acum o săptămână, nişte suflete au plecat dintre noi. Trupuri arse zac încă prin spitale, cu sufletele distruse, alături de părinţi, prieteni, rude, cunoscuţi şi necunoscuţi. O seară de vineri, sfârşită în mod tragic, pe o piesă mobilizatoare, cu versuri despre libertate, schimbare, speranţe, moarte şi viaţă.

Goodbye to Gravity - the day we die
Dă-i drumul şi imploră pentru libertate
Un alt rând sărind în flacără
Buze dezlănţuite schimbă liderii
De acum înainte toată lumea este vinovată

Privesc spre compania mea
O artilerie întreagă
Menţin vizorul pe inamic
Şi sfărâm capacul anarhiei

Conduita ta condescendentă a dat cu totul greş
Mă gândeam că ar fi trebuit să realizezi până acum

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Căci ziua în care renunţăm este ziua în care murim

Iată, un crez şovăielnic
O scamatorie este dogma pe care ei o predică
Dedesubt, o conştiinţă apune
Pentru a-ţi nivela toate convingerile ferme

Rămâi pe poziţie în zona de luptă
Umplut de viaţă, oase şi dispreţ
Strânge-ţi pumnii, sunt predispus bătăliei
Apasă trăgaciul şi stabilieşte tonul

Conduita ta condescendentă a dat cu totul greş
Mă gândeam că ar fi trebuit să realizezi până acum

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Şi ziua în care renunţăm este ziua în care murim
Apasă acel trăgaci

Să vă dau naibii corupţia voastră nelegiuită
Este aici încă de la începuturile noastre, dar n-am putut-o vedea
În tot acest timp ne-am simţit aşa goi
De parcă toate speranţele noastre au fost spânzurate
În tot acest timp am fost blocaţi
Şi nu mai era nimic de spus
Până astăzi.

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Şi ziua în care renunţăm este ziua în care murim.





 Pace în inimi, tuturor !

Trimiteți un comentariu